Ascultati LIVE Kiss FM!!!!

.

Preot italian: Camerele de gazare naziste erau pentru dezinfectie

Publicat de Criss


Camerele de gazare din lagarele de concentrare naziste erau folosite pentru dezinfectare, a afirmat un preot italian, precizand ca nu stie daca acestea au provocat sau nu decese.

“Stiu ca au existat camere de gazare cel putin pentru dezinfectie, dar nu as sti sa spun daca au provocat decese sau nu, pentru ca nu am aprofundat problema”, a declarat preotul Floriano Abrahamowicz intr-un interviu pentru cotidianul Tribuna din Treviso.

Abrahamowicz, liderul comunitatii integriste catolice a Fratiei Sfantului Pius al X-lea pentru nord-estul Italiei, a facut aceste declaratii dupa scandalul provocat de episcopul Richard Williamson, a carui excomunicare a fost anulata de Papa, desi acesta facuse declaratii controversate cu privire la Holocaust, informeaza AFP.

Intr-un interviu acordat televiziunii suedeze difuzat in urma cu o saptamana, Williamson declarase: “Cred ca nu au existat camere de gazare (…) Cred ca intre 200.000 si 300.000 de evrei au murit in lagarele de concentrare, dar niciunul in camere de gazare”.

“Williamson a fost cu siguranta imprudent sa se pronunte asupra chestiunilor tehnice”, a spus Floriano Abrahamowicz care, subliniind ca el insusi este de origine evreiasca, a dat asigurari ca “este imposibil ca un catolic sa fie antisemit”. Preotul italian vede in aceasta polemica o manevra “impotriva Vaticanului”.

“Ceea ce se poate critica in ceea ce priveste tragedia Holocaustului este ca i se acorda suprematie prin comparatie cu alte cazuri de genocid. Daca monseniorul Williamson ar fi negat la televiziune genocidul a 1,2 milioane de armeni comis de turci, nu cred ca ziarele ar fi vorbit despre declaratiile sale in acelasi mod”, a adaugat preotul italian. Sursa: Ziare.com

Strainii care vor investi un milion de euro in Romania vor primi cetatenie romana

Publicat de Criss


Comisia juridică a Senatului a stabilit miercuri acordarea cetăţeniei romane pentru situaţia in care solicitantul investeşte in Romania sume ce depăşesc un milion de euro, reducand astfel suma de cinci milioane propusă de Guvernul Tăriceanu, potrivit NewsIn.

Conform legislaţiei in vigoare, cetăţenia romană se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază in condiţiile legii pe teritoriul statului roman de cel puţin opt ani sau, in cazul in care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean roman, de cel puţin cinci ani de la data căsătoriei.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Tăriceanu a menţionat că aceste termene pot fi reduse pană la jumatate in cazul in care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional, este cetăţean al unui stat membru UE, a dobandit statut de refugiat potrivit prevederilor legale in vigoare ori a investit in Romania sume care depăşesc 5.000.000 euro. Senatorii jurişti au redus această valoare la 1.000.000 de euro.

De asemenea, Comisia juridică a introdus şi amendamentul prin care persoanele care au domiciliul sau reşedinţa in străinătate pot depune cererea de redobandire sau de acordare a cetăţeniei insoţită de actele care dovedesc indeplinirea condiţiilor prevăzute de lege la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente, după domiciliul sau reşedinţa solicitantului.

Printr-un amendament al preşedintelui Comisiei juridice, senatorul PSD Toni Greblă, se propune ca, in situaţia in care la nivelul misiunilor diplomatice şi consulare numărul solicitanţilor este mult mai mare decat capacitatea de procesare, se va proceda la programarea acestora in limita a 30.000 de dosare pe an pentru fiecare oficiu consular.

Potrivit expunerii de motive, Guvernul, prin OUG nr. 147/2008 de modificare a Legii cetăţeniei, a propus printre altele ca, sub aspectul celerităţii desfăşurării procedurii de dobandire şi de pierdere a cetăţeniei romane, să se elimine publicarea extrasului cererii de acordare sau redobandire a cetăţeniei romane ori de renunţare la aceasta in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a.

Raportul Comisiei juridice urmează a fi votat in plen, după care va fi trimis Camerei Deputaţilor. Sursa: Ziua

Hitler in ipostaze inedite

Publicat de Criss


Fotografiile alaturate - cu Adolf Hitler in rol principal - fac parte dintr-un album cu 138 de instantanee, creat in anii ‘30 cu scopul precis de a promova nazismul si tot ceea ce presupunea el.

Acestea nu-l infatiseaza doar pe Hitler - omul militar si politic - ci incearca sa dezvaluie si latura ceva mai umana mai comuna, a dictatorului. Glumind cu un coleg, analizand o harta, savurand continutul unui ziar - aceasta este imaginea Fuhrerului oferita poporului german in perioada premergatoare Razboiului Mondial.

Pe coperta albumului ii este inscriptionat, simplu, numele - “Adolf Hitler” - cu caractere gotice. In interior se afla o mica introducere redactata de ministrul de propaganda nazista Joseph Goebbels, precum si scurte explicatii ale fotografiilor. Inedita colectie va fi scoasa la licitatie in Marea Britanie. Sursa: R.R. - Ziua

Rabin israelian: Palestinienii ne sunt dusmani de moarte

Publicat de Criss


Într-o broşură înmânată soldaţilor israelieni care se pregăteau să intre în Gaza se sugerează că cruzimea poate fi câteodată o virtute şi că palestinienii sunt duşmanii de moarte ai evreilor.

Broşura a fost publicată special pentru operaţiunea „Plumb Turnat“ şi se bazează pe învăţăturile rabinului ultraortodox Shlomo Aviner (foto). În-tr-una din secţiuni, rabinul îi compară pe palestinieni cu filistinii, descrişi în Biblie drept o ameninţare la existenţa poporului lui Israel.

Într-un alt pasaj, Aviner îl citează pe filozoful medieval Maimonides care spune că „nu trebuie căzut pradă ispitei nebuniei gentililor (neevreilor - n.red.) care au milă pentru cei cruzi“.

Breaking the Silence, un grup de foşti soldaţi israelieni, susţine că astfel militarilor le este indicat să nu respecte normele internaţionale privind conflictele armate menite să protejeze civilii şi cere demiterea rabinului-şef al armatei, generalul de brigadă Avi Ronzki.

Noul emisar american în Orientul Mijlociu, George Mitchell, a declarat miercuri că acordul de încetare a focului din Gaza trebuie “extins şi con­solidat” şi a adăugat că SUA vor “lua o serie de iniţiative” în Orientul Mijlociu. Sosirea lui Mitchell în Orient a coincis marţi cu o intensificare a violenţelor în Fâşia Gaza, prima de la acordul de încetare a focului. Sursa: A.D. - Cotidianul

Reactii puternice: Homosexualii din Rusia denunta alegerea unui patriarh “homofob”

Publicat de Criss


O organizaţie de homosexuali ruşi a denunţat, printr-o declaraţie publicată miercuri, alegerea Patriarhului Chiril, descriindu-l ca fiind “homofob” apropiat al guvernului.

“Un om cu convingeri extreme, anti-democratice şi homofobe şi care-şi ascunde opiniile agresive în spatele unei demagogii abile, a preluat funcţia de şef al unei organizaţii religioase extrem de influente”, declară “Gay Rusia”.

“(…) Biserica ortodoxă este folosită des de către Stat, pentru propagandă politică. Această alianţă dubioasă între o putere autoritară şi o biserică agresivă este o ameninţare gravă la adresa libertăţilor civile din Rusia”, se arată în comunicatul de presă.

“Patriarhul Chiril nu este doar un homofob, vădit din plin în cadrul Bisericii Ortodoxe ci, noul lider, face propagandă homofobă inclusiv în mass-media”, afirmă homosexualii.

Parada homosexualilor - „Gay Pride”- care a avut loc la Moscova, în ciuda interdicţiei primăriei, a stârnit acte de violenţă, comise de către tinerii naţionalişti, în 2006 şi 2007.

Primarul Moscovei Iuri Lujkov a calificat la acele momente parada gay, drept “opera a satanei” şi “arma de distrugere în masă” a occidentului faţă de Rusia. Sursa: LacasuiOrtodoxe.com

Episcopul care a negat Holocaustul va trebui sa taca

Publicat de Criss


Episcopul Bernard Fellay, superior general al Societăţii Sf. Pius al X-lea, a cerut public iertare pentru declaraţiile privind Holocaustul făcute de unul dintre Episcopii societăţii, informând de asemenea că prelatului i-a fost interzis să mai vorbească pe viitor pe această temă.

Episcopul Richard Williamson (foto), într-un interviu înregistrat în noiembrie, redifuzat miercurea trecută de televiziunea suedeză, pretindea că dovezile istorice nu susţin gazarea evreilor în număr aşa de mare în lagărele de concentrare naziste.

După câteva zile Papa Benedict al XVI-lea ridica excomunicarea pentru Episcopul Wiliams, precum şi pentru Episcopul Fellay şi ceilalţi doi consacraţi de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre în 1988, fără acord papal. Actul a vizat avansarea în procesul de vindecare a diviziunilor dintre Societate şi Vatican produse de respectivele consacrări episcopale.

“Este evident că un Episcop catolic nu poate să vorbească cu autoritate eclezială dacă nu este o problemă de credinţă sau de morală”, a spus Episcopul Fellay. “Fraternitatea noastră nu pretinde vreo autoritate în alte domenii. […] Cu mare tristeţe recunoaştem măsura în care violarea acestui mandat a dăunat misiunii noastre. Declaraţiile Episcopului Williamson nu reflectă în nici un caz poziţia Societăţii noastre.”

Episcopul Fellay a mai spus că Episcopului Williamson i s-a interzis să mai se exprime pe astfel de teme în viitor. Apoi superiorul general a cerut “iertare Pontifului Suprem şi tuturor oamenilor de bună voinţă pentru consecinţele dramatice ale acestui act”. Sursa: Catholica

Precizare a Biroului de Presa al Patriarhiei Romane in legatura cu problema pasapoartelor biometrice

Publicat de Criss


BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

În legătură cu opiniile exprimate în dezbateri publice şi pe diferite site-uri referitoare la problema paşapoartelor biometrice, precizăm următoarele:

Biserica Ortodoxă Română nu aprobă iniţiative particulare şi de grup, fără consultarea şi binecuvântarea ierarhului locului, care provoacă mai mult tulburare, decât să clarifice problema.

În vederea formulării unui punct de vedere oficial în cadrul şedinţei Sfântului Sinod din zilele de 25-26 februarie 2009, Patriarhia Română a solicitat Direcţiei Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor lămuriri privitoare la paşapoartele biometrice şi în ce măsură datele cuprinse în acestea nu aduc atingere libertăţii şi demnităţii persoanelor umane.

“Golanii” si legionarii, la Ziua Unirii

Publicat de Criss


Amestecate în mulţimea adunată, în dimineaţa de 24 ianuarie, în Piaţa Unirii, printre sutele de oameni veniţi pentru a-i vedea pe Traian Băsescu şi Nuţi Udrea, s-au remarcat două grupuri de tineri venite cu scop precis şi misiune clară de îndeplinit. Este vorba despre urmaşii a două mişcări de orientare dreapta şi extremă dreapta: „Noii Golani” şi „Noua Dreaptă”.

Cu toate că sunt total diferiţi ca stil vestimentar şi de prezentare a mesajelor, membrii celor două grupuri se declară militanţi ai unei cauze ce se dovedeşte a fi una comună: realipirea Basarabiei la România.

Unul dintre aceste grupuri de studenţi şi elevi ieşeni, înarmaţi cu pancarte şi steaguri, este format din membri ai grupului de acţiune „Noii Golani”, care îşi trag numele de la militanţii anti-comunişti din 1989-1990, catalogaţi de autorităţile vremii drept „golani”. Aproximativ 10 studenţi ieşeni, membri ai acestui grup cu reprezentare în toate oraşele mari ale ţării, scandau în faţa demnitarilor prinşi în Hora Unirii: „Basarabia, e România!” şi „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară. Români am fost cu toţi odinioară!”. În acelaşi timp, studenţii au spart monotonia mulţimii strânse în Piaţa Unirii, afişând două banere colorate pe care scria: „Deşteaptă-te Române!” şi „Basarabia, pământ românesc!”, pe fundalul hărţii cu România din anul 1918.

„Mai bine golan, decât comunist!”

Studenţii, cu toate că sunt îmbrăcaţi la fel ca şi ceilalţi colegi de generaţie, cu şepci colorate şi hanorace largi, au preocupări mai rar întâlnite în rândul tinerilor ieşeni. „Dacă vă aduceţi aminte, în 1990, Iliescu i-a numit pe protestatarii din Piaţa Universităţii, în majoritate studenţi pe acea vreme, care cântau. Noi suntem un grup de acţiune civică, cu reprezentare în toată ţara, care am preluat de la studenţii din generaţia precedentă spiritul luptei pentru gândirea liberă, neîngrădită şi avem drept scop ducerea mai departe a mişcării anti-comuniste”, ne-a declarat Alexandru Golăeş, student în anul II la Facultatea de Economie a Universităţii „Al. I. Cuza”.

Acesta a recunoscut că, în timpul mineriadei din Piaţa Universităţii, era doar la grădiniţă, însă, pentru manifestările de la serbarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor are o misiune importantă de îndeplinit. „Noi, grupul de la Iaşi, am fost mobilizaţi de către colegii de la Bucureşti cu scopul de a aduce aminte autorităţilor că Basarabia este teritoriu românesc.

Cu steagul „noii drepte” în Piaţa Unirii

La câţiva metri depărtare, în stânga statuii lui Alexandru Ioan Cuza, un alt grup de tineri, cei drept trecut de vârsta studenţiei, se remarca prin faptul că au arborat un steag tricolor de dimensiuni impresionante. Înveşmântaţi complet în negru, iar fetele purtând un machiaj sumbru de culoarea smoalei, duzina de militanţi naţionalişti, din centrul Iaşului, nu erau alţii decât membri ai „Noii Drepte”. Urmaşii lui Corneliu Zelea Codreanu păreau mai organizaţi, întrucât pe lângă pancartele cu însemnele mişcării, au venit la Iaşi cu conducerea centrală şi cu un steang de 100 metri pătraţi, pe care au încercat, fără prea mare succes, să-l întindă în Piaţa Unirii.

„Am venit la Iaşi pentru a sărbători împreună 150 de ani de la momentul istoric al Unirii Principatelor. În acelaşi timp, dorim să atragem atenţia asupra unui aspect care pare a fi uitat şi anume că sudul Basarabiei şi judeţul Hotin se află sub ocupaţie ucraineană. Mai mult, milităm şi impotriva construirii canalului Bâstroe care este o ameninţare la adresa mediului înconjurător, cât şi la adresa integrităţii teritoriului românesc”, ne-a informat Tudor Ionescu, preşedintele „Noii Drepte”. Întrebat cu privire la imaginea controversată a asociaţiei pe care o conduce, Ionescu a răspuns că mişcarea sa nu este altceva decât o „organizaţie de iniţiativă civică, militantă şi naţionalistă, ce luptă pentru resurecţia identitară şi spirituală a românilor de pretutindeni. Încă de la întemeiere, în anul 2000, Noua Dreaptă a acţionat pentru unificarea, după modelul german, a celor două state româneşti, România şi Republica Moldova”, a explicat Tudor Ionescu. Cu toate că a omis să menţioneze, „Noua Dreaptă” se inspiră literă cu literă din scrierile şi directivele legionare, lăsate moştenire de Corneliu Zelea Codreanu, aşa cum reiese şi din manifestele publicate pe site-ul oficial al mişcării. Sursa: Alina Ungureanu - Ziua

Lagarul de la Auschwitz ar putea fi daramat din cauza crizei financiare

Publicat de Criss


Criza financiara afecteaza si o serie de cladiri care au devenit monumente ale istoriei moderne, precum fostul lagar nazist de la Auschwitz.

Istoricii si oamenii politici au pornit o intreaga cearta, pe aceasta tema, pentru ca parerile sunt impartite in acest caz, informeaza BBC.

Istoricul Robert Van Pelt sustine ca lagarul ar trebui daramat si uitat, dupa ce va muri ultimul supravietuitor al Holocaustului, care a fost incarcerat la Auschwitz. Pe de alta parte, Wladyslaw Bartoszewski, ministrul de Externe polonez, considera ca aceasta cladire este un martor al suferintelor victimelor regimului nazist si trebuie pastrata.

“Multi supravietuitori ai Auschwitz-ului mi-au spus ca o vizita la acest lagar constituie o lectie buna pentru cei tineri, care nu au trait in regimul nazist. Sigur ca atata timp cat exista supravituitori, care doresc sa se reintoarca in acest loc, lagarul trebuie pastrat. Dar ce rost ar avea sa cheltuim atatea resurse pentru a conserva un loc gol, plin de amintiri neplacute? Daramarea cladirii ar putea sterge un moment dureros din istoria moderna”, a declarat Van Pelt, care sustine daramarea lagarului.

Totusi, ministrul de Externe polonez nu este de acord cu acest punct de vedere, sustinand ca lagarul trebuie conservat, chiar daca necesita sume mari de bani, pentru intretinere.

“Singurii oameni care au dreptul sa decida daramarea lagarului sunt miile de oameni care au fost omorate in acest loc. Am fost prizonier in acest loc si stiu foarte bine ce reprezinta. Consider ca ruinele crematoriului, camerelor de gazare, celulelor intunecate si ale Zidului Mortii vor deplange ,intotdeauna, soarta celor care au murit aici. Deci, cred ca acest monument trebuie pastrat, indiferent de costuri”, a declarat Wladyslaw Bartoszewski.

Oficialul polonez a adaugat ca acest “Memorial al durerii”, pentru victimele Holocaustului, trebuie conservat si protejat la fel cum grecii isi pastreaza ruinele antice.

“Auschwitz - Birkenau este o continuare a remuscarilor care si-au pus amprenta pe umanitate, in special pe europeni. Este un simbol care va trezi regrete in cei care sunt indiferenti la suferintele semenilor”, a adaugat ministrul polonez.

Bartoszewski considera ca daramarea acestui lagar ar putea pemite intoarcerea unui rau similar, precum sitemul de teroare nazist. Sursa: Ziare.com

A doua cadere a Bastiliei

Publicat de Criss


Circa 15.000 de persoane au manifestat, duminica, la Paris, in favoarea vietii, impotriva avortului si eutanasiei, intr-un eveniment de o amploare deosebita.

Manifestanti din 10 tari, printre care si Romania, au raspuns apelului unui colectiv de asociatii si grupari provita, cerand ca Europa unita sa apere si sa respecte viata incepand cu momentul conceptiei si pana la moartea naturala.

Francezi precum si delegati ai unor organizatii laice sau ordine religioase din Spania, Italia, Polonia, Irlanda, Slovacia, Germania, Austria si Romania au marcat astfel cea de-a cincea editie a „marsului pentru viata”, cea mai mare manifestatie pro-life din Europa, desfasurata anual in capitala Frantei.

Participantii, in marea majoritate tineri si foarte tineri, au purtat inscriptii in diferite limbi cu mesaje precum „Avort, eutanasie - ajunge”, „Marsul vietii”, „Europa – apara viata!”, „Nu va atingeti de viata – viata este sacra” sau „Primul dintre drepturile omului este dreptul la viata”.

Marsul s-a desfasurat pe una din arterele importante ale Parisului, intre Piata Republicii si Piata Bastiliei. Pe tot parcursul evenimentului, participantii au cantat si scandat neobosit, antrenand impreuna cu ei si multi trecatori. Ajunsi la punctul terminus al traseului, manifestantii au luat cu asalt coloana din centrul pietei - unde acum mai bine de doua secole se inalta Bastilia, simbolul represiunii - inconjurand-o cu bannerele, pancartele si steagurile lor.

In numele organizatorilor, Paul Ginoux a denuntat, intr-o declaratie pentru AFP, presiunile facute de organismele unionale asupra ultimelor trei tari europene care respecta viata umana, Irlanda, Malta si Polonia. Paul Ginoux a amintit si criza demografica tot mai acuta in care liberalismul de stanga a aruncat Europa. In mod simbolic, dar deloc intamplator, a spus el, manifestatia are loc in Franta, singura tara din Europa in care natalitatea atinge pragul de inlocuire a populatiei (2,1 copii/femeie), in toate celelalte state de pe continent inregistrandu-se scaderea si imbatranirea acuta a populatiei.

La invitatia colectivului „30 de ani sunt de ajuns!” in Franta s-a aflat si o mica delegatie din Romania. Presedintele si vice-presedintele Asociatiei Pro-Vita - Filiala Bucuresti s-au molipsit la randul lor de energia si devotamentul miilor de tineri iesiti pe strazile Parisului si au profitat de ocazie pentru a cunoaste sau a strange legaturile cu organizatii similare din alte tari.

Manifestatia din 2009 vine intr-un moment dificil pentru miscarea prolife internationala, la doar cateva zile dupa investirea in SUA a lui Barack Obama, considerat de unii drept cel mai pro-avort presedinte american. In a treia zi a mandatului sau, Obama a abrogat un decret care interzicea finantarea din fonduri publice a organizatiilor pro-avort care actioneaza in afara SUA („politica Mexico City”). De asemenea, presedintele SUA este asteptat sa semneze in scurt timp cea mai radicala lege privind avortul de la legalizarea acestuia, in 1973. Sursa: Altermedia Romania

Cheltuielile de aparare ale Rusiei inregistreaza un nivel record

Publicat de Criss


Bugetul de apărare al Rusiei a crescut cu 34 de procente anul trecut, arată cel mai prestigios studiu privind tendinţele militare. Kremlinul transformă armata într-una profesionistă, ca parte a celei mai ambiţioase modernizări militare de după Războiul Rece.

În acest an, bugetul pentru Apărare va fi de 27 de miliarde de lire sterline, comparativ cu 20 de miliarde în 2008, arată studiul făcut de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice.

Această creştere -una din cele mai mari pe timp de pace- va aduce bugetul de apărare la un nivel aproape dublu faţă de nivelul anului 2006. Oricum, cifrele oficiale ale Moscovei cu siguranţă că subestimează cifra reală cheltuită pentru forţele armate. Având în vedere veniturile din exportul de armament şi componente militare, IISS estimează că Rusia cheltuit în 2007 circa 40 de miliarde de lire sterline.

În aceste condiţii, a depăşit deja cheltuielile înregistate de Marea Britanie, de exemplu, care a cheltuit 34 de miliarde anul trecut.

John Chipman, şeful IISS, declara că vara trecută, după războiul cu Georgia, Rusia a anunţat cele mai radicale reforme pentru forţele armate de la prăbuşirea Uniunii Sovietice.

De altfel, tocmai acel război a evidenţiat unele din slăbiciunile esenţiale ale armatei ruse. De exemplu, era incapabilă să lupte pe timp de noapte din lipsa unei dotări adecvate cu aparatură specială. De asemenea, comunicaţiile învechite au îngreunat misiunea soldaţilor ce doreau sprijin aerian, iar şapte avioane au fost distruse deoarece apărarea georgiană nu a fost anihilată.

În timp ce planul de modernizare este desemnat să remedieze tocmai aceste slăbiciuni, gândirea strategică rămâne o necunoscută. “Rusia va avea o armată mai mică, mai capabilă, mai flexibilă, pentru a face ce?”, se întreba Oksana Antonenko, specialist rus al IISS.

Oricum, recordul în materie de cheltuieli îl deţine SUA, cu cheltuieli în acest an de circa 400 miliarde de lire sterline. Sursa: Antena 3

Incaierare intre romani si tigani! O piranda a tras cu arma si a ranit un tanar

Publicat de Criss


Scandal monstru la Sandra (judetul Timis) aseara, dupa ce o familie de romani si una de tigani s-au luat la cearta ca la usa cortului, iar mai apoi la bataie.

Rafuiala dintre tabere a tinut mai bine de o jumatate de ora, timp in care combatantii si-au spus vorbe grele si s-au imbrancit. In incaierare, o piranda (foto) a insfacat un pistol cu gloante de cauciuc si a tras asupra unui tanar pe care l-a ranit la o mana. Totul s-a terminat cand si-au facut aparitia mascatii.

Acestia i-au adunat pe scandalagii, i-au luat pe sus si i-au dus la Post. Aici, fiecare a tinut-o pe-a lui. Romanii spuneau ca rromii [Nota FrontPress: tiganii] n-au vrut sa le plateasca o datorie, in vreme ce tiganii sustineau ca acestia nu le-au dat pace, desi le-au cerut sa plece de la poarta lor.

Povestea a inceput acum cateva zile. Capul familiei de romani a mers in gospodaria tiganilor sa-i ajute la treburi. Omul povesteste ca a lucrat la rromi [Nota FrontPress: tigani] ca zilier si s-au inteles ca la final sa nu-i dea bani, ci un telefon mobil. In aceasta seara, romanul s-a dus sa-si ceara telefonul. Barbatul sustine ca tiganii n-au mai vrut sa-i dea mobilul asa cum se invoisera. Apoi chiar l-au alungat de la poarta si l-au injurat in fel si chip. Suparat, omul si-a chemat feciorii in ajutor. Acestia au venit imediat sa-i faca dreptate parintelui lor. Iar de aici a pornit scandalul.

Tiganii au varianta lor despre cele petrecute. Spun ca nici vorba de intelegerea cu telefonul. Femeia care a tras cu arma se jura ca doar si-a aparat baiatul, pe care romanul venise sa-l ia la birtul din sat la o bauta. Piranda sustine ca fiul ei n-a vrut sa mearga, iar romanul s-a facut foc si para. Ea a sarit sa-si ajute fiul si de aceea a tras cu pistolul. Tanarul ranit la mana are 28 de ani si a fost dus la spital pentru ingrijiri. Din fericire, rana e superficiala. Combatantii au dat cu totii cu subsemnatul la Postul de Politie, iar luptatorii de la trupele speciale au impanzit localitatea si au patrulat pe strazi pentru ca nu cumva sa reizbucneasca scandalul. Sursa: Agenda Zilei

Premiera mondiala: O lesbiana va deveni premier interimar in Islanda

Publicat de Criss


Ministrul islandez al Afacerilor Sociale, Johanna Sigurdardottir (foto), urmează să devină prima lesbiană din lume numită în funcţia de prim-ministru, relatează Daily Mail în ediţia electronică.

Johanna Sigurdardottir, în vârstă de 66 de ani, este o fostă însoţitoare de zbor care a reuşit să devină membră a Guvernului de la Rejkjavik.

Însă ea a fost desemnată acum pentru a ocupa funcţia de prim-ministru interimar, după ce Guvernul conservator şi-a dat demisia luni, din cauza crizei economice.

Sigurdardottir ar deveni astfel prima femeie care ocupă funcţia de premier în Islanda, dar şi prima lesbiană din lume care conduce un guvern.

Johanna Sigurdardottir o are ca parteneră de viaţă pe jurnalista Jonina Leosdottir. Sursa: Mediafax

Folositi proxy server pentru a va ascunde identitatea online si a fenta Legea 29

Publicat de Criss


Identitatea online a fiecarui utilizator se regaseste in adresa de IP, dinamica sau statica, furnizata de catre operatorul de servicii de internet.

Pe intelesul tuturor, este ca si adresa personala de acasa. „Stim ca IP-ul dumneavoastra este 82.76.**.**, stim si ca adresa de hosting este 82.76.**.**rdsnet*.ro. Mai mult, stim ca intrati pe internet din Romania. Daca folositi „Invisible Surfing”, identitatea dumneavoastra online devine invizibila, IP-ul dumneavoastra va lua forma: 75.126.64.188, iar tara de unde accesati internetul, se va schimba. Veti fi localizat undeva prin Statele Unite ale Americii.” Mesajul de mai sus va apare daca accesati site-ul invisiblesurfing.com. Acest site, ca multe altele, ofera servicii gratuite de ascundere a identitatii online. Ele pot fi folosite pentru ascunderea IP-ului sau pentru accesarea site-urilor ce ofera servicii de email, chat sau forum, in cazul in care accesul direct catre astfel de site-uri a fost blocat la serviciu sau in alte locuri de catre administratorul retelei.

Camerele unde se stocheaza datele costa sute de mii de euro

Procesarea si stocarea datelor se fac în spatii amenajate de catre furnizorul de servicii de comunicatie. Camerele dedicate vor trebui sa îndeplineasca cel putin urmatorul set de caracteristici tehnice, care presupune costuri uriase, de ordinul sutelor de mii de euro:
- Sa fie prevazute cu o singura cale de acces securizata corespunzator.
- Sa nu fie traversata de conducte de apa sau gaze.
- Nivelul temperaturii si umiditatii în camera sa fie monitorizat de un hidrometru.
- Sa nu fie amplasate într-o zona a cladirii cu trafic intens.
- Sa nu fie amplasata în apropierea unor spatii de depozitare cu risc de incendiu (arhiva de documente, spatii de reciclare a hârtiei).

Amplasarea camerelor destinate procesarii si stocarii de date si modalitatea de acces la acestea trebuie sa fie de asa natura, încât sa elimine riscul potential de pierdere, distrugere sau accesare neautorizata a datelor. Astfel, camera de procesare si stocare a datelor trebuie prevazuta cu un sistem de securitate conectat la un serviciu de monitorizare, sa fie prevazuta cu senzori de detectare a incendiului, inundatiei, miscarii, cod de acces necorespunzator. Pe lânga toate acestea, furnizorii trebuie sa utilizeze, pentru camerele de stocare, un sistem de alarma pe coduri de acces unice, al caror transfer de la un angajat la altul sa fie strict interzis, sau un sistem electronic de înregistrare a accesului pe baza de cartela magnetica.

Procesarea si stocarea datelor se vor face pe servere care trebuie sa dispuna de o aplicatie software de stocare si procesare a datelor care sa permita furnizarea datelor în cazul în care se va formula o cerere în acest sens. Stergerea datelor se va face automat în conditiile legii, o data la sase luni. Softul trebuie sa mai permita transferarea datelor pe suport electronic într-un format securizat, agreat de operatori si autoritatile competente care le solicita si sa permita înregistrarea fiecarei utilizari a bazei de date, precum si a câmpurilor care au fost accesate. Serverele vor fi prevazute în mod obligatoriu cu un sistem de back-up pentru baza de date.

Furnizorii mai au obligatia de a desemna personalul autorizat sa aiba acces la camerele de retinere a datelor si sa furnizeze datele solicitate conform prevederilor legale. Acestia trebuie sa desemneze un numar de persoane suficient pentru a garanta continuitatea activitatii de stocare sau furnizare a datelor retinute. Datele retinute, cu exceptia cazurilor în care exista o cercetare penala în curs, vor fi sterse automat în momentul expirarii perioadei de 6 luni. Stergerea automata a datelor se va face simultan atât de pe serverul central, cât si din sistemul de back-up. Sursa: Gardianul

Tupeu istoric: Ucraina vrea toata Bucovina si Maramuresul

Publicat de Criss


In ultima vreme, extremistii din Ucraina (unii dintre ei chiar politicieni cu functii importante sau istorici de prestigiu) lanseaza diverse proiecte expansioniste la adresa vecinilor.

Finalitatea unor asemenea ’strategii’ vizeaza intimidarea statelor de la care URSS a smuls teritorii pentru a constitui Ucraina actuala. Initiatorii proiectelor spera ca, astfel, toate tarile vecine vor uita de teritoriile lor cotropite de Stalin. Kievul cheama in ajutor si biserica in acest scop.

Astfel, Rostislav Novojenet, presedintele fundatiei ‘Ukraina-Rusi’ din Liov (Liviv, in ucraineana, Livov, in rusa), considera ca in 1919 Ucraina avea teritorii de 1,6 ori mai mari. ‘Noi trebuie sa-i informam pe ucraineni cu privire la adevarata lor istorie. Am cercetat in acest sens mii de documente’, spune Novojenet, citat de ‘Livivsla Gazeta’. ‘Va prezint prima harta a Ucrainei episcopale, care include teritoriile ucrainene, ce se aflau, in 1919, in componenta Ucrainei: Kuban, Stravropolie, Cernomorscina, Vastocinaia Sloboianscina, Staroubuscina (teritorii aflate astazi in Federatia Rusa); Beresteiscina si Gomelscina (care apartin R. Belarus); Holmscina, Podliasie, Nadsianie, Severnaia Lemkovscina (ramase in Polonia); Severnaia Lemkovscina (existente azi in Slovacia); Marmorovscina (Maramures) si Iujnaia Bukovina (Bucovina de Sud), astazi inglobate in Romania, iar Transnistria era stat separat’, arata strategul ucrainean.

Cu alte cuvinte, Suceava, cu tot cu Putna, ar trebui sa intre in componenta Ucrainei. Pentru a elabora o asemenea harta, Rostislav Novojenet a subliniat ca au fost solicitati mai multi istorici si savanti. Mai mult, Ucraina are drepturi milenare si asupra Peninsulei Crimeea, perla tarilor rusi. Prin urmare, in 1919, Crimeea era deja teritoriu istoric ucrainean. Toate aceste teritorii ar fi constituit in 1919 ‘un cordon de stat pentru apararea Ucrainei’. Trebuie mentionat ca oficialii de la Kiev au intrat in alerta, mai ales dupa ce a izbucnit in presa conflictul dintre George Bush si Vladimir Putin din timpul reuniunii NATO de la Bucuresti. Atunci, presedintele rus i-a reamintit liderului american ca Ucraina detine teritorii care au apartinut Rusiei si tarilor din estul Europei. In consecinta, Ucraina nu poate adera la Alianta Nord-Atlantica, a motivat Vladimir Putin. Sursa: Gardianul

Imigranti romani din Italia, atacati de neofascistii

Publicat de Criss


Mai multi demonstranti neofascisti au atacat imigranti romani si albanezi in Guidonia, unde zilele trecute a fost comis un viol in legatura cu care un roman este principalul suspect.

La Roma, autoritatile au decis zilele trecute sa plaseze in arest la domiciliu un tanar roman in varsta de 22 de ani acuzat ca ar fi violat o fata de 25 de ani, informeaza Financial Times.

Aceasta decizie a generat o polemica aprinsa. Primarul Gianni Alemanno a vorbit de un “semnal gresit”, cerand justitiei “sa revoce arestul la domiciliu al acuzatului si sa opteze pentru un proces rapid, care sa stabileasca definitiv responsabilitatea si sa garanteze, astfel, pedeapsa”.

O adevarata furtuna politica a izbucnit pe tema conunitatii de romi [Nota FrontPress: tigani] din Italia, dupa ce mai multe violuri comise recent l-au determinat pe premierul Silvio Berlusconi sa sugereze desfasurarea a 30.000 de militari pe strazile oraselor italiene, pentru combaterea infractionalitatii in crestere, in legatura cu care populatia invinuieste imigrantii.

Deschiderea granitelor europene a adus numerosi tigani romani in Italia si au aparut imediat tensiunile politice. Unele grupuri religioase estimeaza ca 50.000 de tigani romani au sosit in ultimii ani, adaugandu-se miilor deja prezenti in Italia si veniti din fosta Iugoslavie.

Berlusconi a sugerat desfasurarea de militari suplimentari in urma a doua violuri comise langa Roma. Politia totusi nu a identificat suspectii ca fiind tigani, dar a perchezitionat 47 de tabere ilegale, in cautarea vinovatilor, si “un roman” a fost arestat, potrivit presei locale. Sursa: Ziare.com

SRI si statul mafiot roman

Publicat de Criss


E clar că democraţia românească a ajuns într-o fundătură. 70% dintre români nu mai merg la vot pentru că s-au săturat de minciunile politicienilor debitate la fiecare alegeri. România devine un „stat eşuat”, asemănător cu statele din fostul spaţiu sovietic, deşi este membră a U.E.

Cetăţenii nu mai au încredere în instituţiile statului, care se dovedesc instrumente de presiune ale politicienilor corupţi, care conduc ţara, indiferent aproape din ce partide fac parte. Demagogia şi cleptocraţia clasei politice înfrăţite pentru ciolan a paralizat atât iniţiativele cetăţeneşi, cât şi societatea civilă. Democraţia de tip fanariot a pus stăpânire pe sistemul electoral românesc. Cine dă mai mulţi bani la televiziune, presă şi slănină, ulei şi făină la populaţia rurală, acela este ales de electoratul captiv de circa 25% din populaţia României. Oamenii nu mai votează din crez pentru idei, ideologii sau proiecte pentru ţară, ci numai strict acei puţini care mai merg la vot din interesul imediat: o sinecură sau o „literă” de ulei. De aproape 20 de ani se practică cu intenţie de către o clasă politică coruptă şi cu mentalităţi feudale o compromitere sistematică a democraţiei româneşti şi o subminare a economiei naţionale, cu consecinţe grave pentru fiinţa naţională românească. Această pervertire morală a societăţii va avea pe viitor efecte negative bio-etnice pentru poporul român.

Disperarea oamenilor conştienţi, democraţi şi raţionali, care iubesc această ţară a ajuns la paroxism. Se pare că nimic nu ne mai scapă de pelagra sistemică a imoralităţii politice bucureştene. Aşa de rodat în rele este sistemul politicianist la noi că nu dă voie afirmării unei tinere generaţii de a se ridica din mlaştina deznădejdii şi a construi o nouă Românie europeană. În general tinerii politiceni de azi, care se afirmă sunt copiii şi nepoţii celor care ne conduc învechiţi în rele şi după chipul lor. Totuşi rămân uimit că nici o instituţie a statului român nu „mişcă în front” pentru o decarcerare a voinţei naţionale şi decangrenizare a politici româneşti. Armata Română a fost aproape desfiinţată, justiţia e sub papucul politicienilor corupţi. Şefii ei sunt numiţi pe criterii politice aşa că nu văd că o să gestioneneze prea curând arestarea unui baron politic. Pare o situaţie fără ieşire şi totuşi ştiu, ca şi istoric, că România în momentele cele mai „fanariote” a găsit resursele înnoirii morale şi democratizării naţionale.

Nu înţeleg de ce SRI nu respectă întru totul, şi să aplice, Legile Siguranţei Naţionale. Timorat, ca urmaş al fostei poliţii politice, Securitatea, actualul SRI nu este în stare să pună pe tapet organelor în drept toată această încrengătură de cumetrii politice care a dus la sufocarea democraţiei şi la generalizarea corupţiei de stat. România seamănă, din ce în ce mai mult, cu Italia anilor 70, ca un stat mafiot. Atunci, pentru a nu dispărea, ca şi stat, sub teroarea Brigăzilor Roşii şi ale Mafiei, serviciile speciale italiene şi procurorii anticorupţie au aplicat acţiunea celebră „Cu mâinile curate”, care a curăţat aparatul politic şi de stat italian de la consilierii locali până la premierul Andreoti, care a fost nevoit să fugă în Tunisia să nu fie arestat. România are nevoie astăzi de oameni curajoşi. Ştiu că e dificil, pentru că mulţi generali sau colonei numiţi şi promovaţi politic fac jocurilor bandelor politice locale corupte din întreaga ţară. Dar încă mai cred că mulţi ofiţeri sunt cinstiţi, care au jurat sincer credinţă la Băneasa sau Făgăraş pentru ţară şi nu s-au lăsat amăgiţi de banii murdari şi sfaturile interesate ale unor consilieri străini, ci chiar îşi fac treaba, nu să terorizeze populaţia prin ascultarea telefoanelor şi violarea corespondenţei că aşa doresc guvernanţii corupţi să-şi perpetueze viciile cancerigene, ci pentru a aplica Legile Siguranţei Naţionale.

Pericolul pentru România acum nu vine neapărat din exterior, ci din interior de la o parte a clasei politice corupte, care compromite democraţia românească şi speranţa într-un viitor mai bun al românilor. Consider că este mai mult o criză morală interioară. E vremea ca „băieţii buni” să preia ofensiva şi să aibă ceva „boşogi” în ei pentru a pune pe tapet Preşedinţiei şi organelor de anchetă penală marile fapte de corupţie. Sunt sigur că mapele lor sunt pline de dovezi, pentru că sunt în SRI şi profesionişti, dar nimeni nu are curajul să le pună în valoare, poate le e teamă că şeful lor numit politic e şi el unul dintre cei promovaţi de sistemul politic dâmboviţean. Dar ei trebuie să ştie că România modernă s-a făurit cu cei care au avut curaj şi şi-au slujit ţara… nu cu şobolani ascunşi în vile şi cazinouri. Ei au exemple şi în istorie, cu ofiţeri, care când a fost nevoie s-au sacrificat pentru ca România să existe şi poporul român să privească spre viitor. Sursa: Ionuţ Ţene - NapocaNews.ro

Devastatorul falx dacic

Publicat de Criss


“Traian a venit la razboi cu soldati incercati, care-i dispretuiau pe parti si nu le pasa de sagetile lor, dupa ce vazusera ranile groaznice facute de sabiile curbe ale dacilor.” - Principia Historiae, II

Foarte putini romani stiu ca stramosii lor au creat cea mai infricosatoare sabie a Antichitatii si nu numai. La origine o simpla secera, derivata din romphaya tracica, falxul a fost o sabie creata exclusiv de daci si cunoscuta numai in spatiul geto-dacic. Avea lama lunga si curbata, ascutita pe partea concava si prevazuta de obicei cu un maner din lemn, unele exemplare descoperite prezentand santuri pentru scurgerea sangelui. Pumnalul dacic se numea sica si era asemanator ca forma falxului.

Toate populatiile vecine invatasera repede sa se teama de sabia dacilor, caci, in mainile unui luptator incercat, aceasta reteza absolut orice, gratie formei sale unice. Arme, armuri, scuturi, oameni, cai – nimic nu rezista unei lovituri de falx. Taierea in sine se facea printr-o miscare combinata de lovire si de apasare in jos, amplificata prin folosirea ambelor maini. In plus, datorita varfului ascutit si curbat in jos, sabia putea penetra usor coifuri si armuri. Dacii se foloseau de falx spre a-si croi drum prin inima unitatilor imbracate in armura sau pentru respingerea atacurilor declansate de calareti, fapt devenit posibil datorita lungimii falxului.

Deoarece aveau nevoie de spatiu pentru a-si folosi cat mai eficient armele, dacii luptau in formatiuni mici, grupati in forma de triunghi cu varful orientat inainte. Pentru ca putea produce usor rani grave sau amputari, falxul a generat atata groaza in randul legionarilor romani, incat armurierii din Imperiu au creat un nou tip de coif, echipat cu doua benzi groase de metal asezate transversal, pentru a rezista loviturilor devastatoare. Dupa cucerirea partiala a Daciei, romanii plateau pentru un falx echivalentul greutatii sale in aur. Urme ale acestei arme au fost descoperite in multe asezari de la noi, la Piatra Craivii, Capalna, Cugir, Cotofenesti, Piatra Neamt, Popesti. Sursa: Descopera.ro

Mitropolitul Kiril este noul Patriarh al Moscovei si al Intregii Rusii

Publicat de Criss


Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, reunit la Moscova, l-a ales pe Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad ca cel de-al 16-lea Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii.

Mitropolitul Kiril a obţinut 508 din cele 702 de voturi (adică 72%) în alegerile de ieri. Pentru a fi ales Patriarh, un candidat trebuie să fie sprijinit de peste jumătate din delegaţi. Alte 169 de voturi (24%) au mers către Mitropolitul Kliment de Kaluga şi Borovsk.

Mitropolitul Filaret de Minsk şi Slutsk, care a fost de asemenea nominalizat de Sinod acum câteva zile, s-a retras din alegeri în favoarea Mitropolitului Kiril cu aproximativ două ore înainte de începerea votării. Dintre cele 702 de voturi de care au dispus delegaţiile de la Sinod, doar 700 au ajuns în urna de vot şi doar 677 au fost declarate valide. Mitropolitul Isidor de Yekaterinodar şi Kuban, şeful comisiei de numărare a voturilor, a proclamat rezultatul din amvonul Catedralei Cristos Mântuitorul. Clopotniţa Catedralei a anunţat alegerea celui de-al 16-lea Patriarh. Clopotul Ţarului a sunat primul, urmat de celelalte clopote într-o melodie originară din secolul al XVII-lea.

Mitropolitul Kiril are numele civil Vladimir Mikhailovich Gundyayev. S-a născut la 20 noiembrie 1946, în Leningradul Uniunii Sovietice. În 1970 a terminat Academia de Teologie din Leningrad (St. Petersburg) şi a rămas acolo ca profesor de teologie dogmatică. Din 30 august 1970 a devenit secretar personal al Mitropolitului de Leningrad. La 12 septembrie 1971 a devenit arhimandrit, fiind numit ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din Geneva.

La 26 decembrie 1974 a fost numit rector al Academiei şi Seminarului din Leningrad. Din 1975 a fost membru al Comitetului Central şi al Comitetului Executiv al CMB. În 1976 a fost consacrat Episcop de Vybord. În 1977 a devenit Arhiepiscop. Din 1978 s-a ocupat de administrarea parohiilor ruse din Finlanda. În 1984 a devenit Arhiepiscop de Smolensk şi Vyazma. Titlul i-a fost schimbat în Arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad în 1989. În 1991 a devenit Mitropolit. Din acelaşi an a fost şeful Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Ortodoxe Ruse, iar din 1989 membru permanent al Sfântului Sinod. La 6 decembrie 2008, la o zi după moartea Patriarhului Alexei al II-lea (1990-2008), Sfântul Sinod l-a ales ca locţiitor, pentru ca la 27 ianuarie să îl aleagă ca Patriarh. Sursa: Catholica

Legea interceptarilor la Avocatul Poporului

Publicat de Criss


ZIUA a solicitat acestei institutii care apara drepturile fundamentale ale romanilorsa sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la abuzurile din Legea 298/2008.

Redactia ZIUA a depus joi, sub numarul de inregistrare 725 din 22.01.2008, o cerere la Avocatul Poporului pentru sesizarea Curtii Constitutionale. Aceasta priveste o exceptie de neconstitutionalitate ridicata asupra Legii 298/2008, actul normativ in baza caruia operatorii de telefonie si servicii de Internet sunt obligati sa inregistreze automat, si sa stocheze vreme de sase luni, orice date despre convorbirile telefonice, localizare si trafic pe Internet. Speram ca prin acest demers civic sa reusim sa desfiintam aceasta lege profund nedemocratica, care ii pune pe cetatenii Romaniei sub lupa unei monitorizari permanente, tipica concursurilor de reality-show “Big Brothers”. Publicam in continuare cererea ZIUA adresata Avocatului Poporului. 

Domnului Ioan Muraru - AVOCATUL POPORULUI

Subsemnatii, jurnalisti ai cotidianului ZIUA (…) va solicitam ca in temeiul art. 1, punctul (1) si art. 13, litera f), din Legea nr. 35/1997 - republicata, sa sesizati direct Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii (…)

Prevederile Legii nr. 298/2008 incalca urmatoarele articole din Constitutie:
art. 26 (1): “Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata”;
art. 28: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”;
art. 53 (2): “Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”;

Legea nr. 298/2008 permite autoritatilor sa ne controleze viata privata si profesionala, ca de altfel a oricarui cetatean al Romaniei, sub pretextul prevenirii si combaterii unor categorii de infractiuni, fara ca legiuitorul sa prevada sanctiuni pentru folosirea abuziva ori nejustificata a acestei legi.

Pe de alta parte, obligarea operatorilor de telefonie si servicii de Internet - cu care avem contracte de prestari servicii in derulare - de a stoca datele despre convorbirile si informatiile accesate de noi, permit autoritatilor sa depisteze sursele confidentiale care ne furnizeaza informatii, surse pe care avem obligatia legala si deontologica de a le proteja si care ne pot furniza informatii inclusiv despre abuzuri si ilegalitati savarsite chiar de catre functionari din cadrul autoritatilor statului care pot avea acces la datele despre comunicatiile noastre.

Nu in ultimul rand, trebuie retinut ca legislatia Romaniei nu a instituit nici un mijloc real si eficient de verificare a autoritatilor abilitate sa obtina si sa valorifice aceste date, care sa garanteze ca acestea sunt obtinute cu respectarea Drepturilor Omului. Respectiv, ca cetatenii ale caror comunicatii au fost interceptate, dar in al caror caz nu s-a confirmat ca au planuit sau comis vreuna dintre infractiunile pentru care s-a autorizat interceptarea, sa poata lua ulterior la cunostinta despre monitorizarea vietii lor personale si sa poata depune plangere impotriva persoanelor care, eventual, le-au incalcat drepturile ori i-au prejudiciat.

Art. 26 si 28 din Constitutia Romaniei prevad obligatia pentru autoritati de a ocroti viata privata a cetatenilor, dar si inviolabilitatea secretului corespondentei si al comunicatiilor. Masura restrangerii unor asemenea Drepturi Fundamentale ale Omului, permisa de art. 53 (2) din Constitutia Romaniei, trebuie sa indeplineasca, cumulativ, o serie de cerinte:
- MASURA SA FIE NECESARA INTR-O SOCIETATE DEMOCRATICA;
- SA FIE PROPORTIONALA CU SITUATIA CARE A DETERMINAT-O;
- SA FIE APLICATA IN MOD NEDISCRIMINATORIU;

Fata de cele trei conditii care trebuie indeplinite cumulativ, se observa ca masura (legea) a fost adoptata fara existenta unei dezbateri publice prealabile, in care autoritatile sa explice cetatenilor de ce ar fi necesara in societate, iar acestia sa poata formula critici sau manifesta acordul.

Nu s-a indicat de catre autoritati nici situatia de pericol real sau potential care sa justifice proportia aplicarii unei asemenea masuri exceptionale. Respectiv ce anume situatii infractionale din societate, pentru a fi prevenite sau combatute, impun adoptarea acestei masuri exceptionale, atat de invazive in viata personala. Simpla indicare a unei directive europene - contestata chiar de unele state membre ale UE - nu poate deroga de la obligatia de a se respecta litera si spiritul Constitutiei.

Cat priveste aplicarea nediscriminatorie a unei asemenea masuri, se observa ca legea are grave imperfectiuni, care produc discriminari si chiar conflicte cu unele legi interne (cu precadere Codul de procedura penala - articolele referitoare la interceptari), dar si cu prevederile art. 8, referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie, din Conventia pentru Apararea Drepturilor si a Libertatilor Fundamentale ale Omului, ratificata de Romania in 1994.

Parte din aceste discriminari si conflicte cu alte legi au fost criticate public de catre o serie de organizatii non-guvernamentale, numerosi oameni politici, jurnalisti, si chiar de catre Procurorul General al Romaniei, care a anuntat ca va sesiza ministrul Justitiei pentru initierea unui act normativ de modificare a legii, intrucat aceasta, citam: “ingreuneaza activitatea procurorilor” (…) “exclude o serie de infractiuni cu pericol social major”.

Fata de cele expuse, va solicitam ca in virtutea atributiilor dvs. legale de a apara drepturile si libertatile cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice, sa sesizati Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 298/2008. Sursa: Razvan Savaliuc - Ziua

Hamas a ucis peste 100 de colaborationisti palestinieni

Publicat de Criss


De Bataiosu

In cursul războiului din Fâşia Gaza, Hamas a lichidat peste 100 de colaborationişti palestinieni care au sprijinit ofensiva aeriană şi terestră israeliană, iar alte zeci de suspecţi de colaboraţionism au fost arestaţi, informează cotidianul spaniol El Pais, citat de Agerpres, si preluat de Adevarul.

Potrivit ziarului, la 1 ianuarie 2009, în primele zile ale atacurilor aeriene israeliene, militanţii mişcării Fatah din Fâşia Gaza au ieşit în stradă împărţind bomboane populaţiei - un mod tradiţional de a-şi exprima bucuria - întrucât credeau că regimul Hamas nu va rezista mai mult de câteva zile. Alţii au ieşit cu arma în mână, căutând să ocupe puncte strategice. 

Hamas îi acuză pe militanţii Fatah din Fâşia Gaza şi pe colaboraţionişti că au iluminat cu raze laser obiectivele bombardate, au supravegheat casele liderilor islamişti şi chiar au deschis focul asupra lor.

Pedeapsa tradiţională pentru colaboraţionişti este un glonte în picioare, dar peste o sută au fost asasinaţi cu cruzime şi zeci de alţi suspecţi au fost arestaţi, fiind supuşi torturilor şi unor interogatorii deosebit de dure.

Cotidianul Italian Corriere della Sera a dezvăluit în ediţia sa electronică de joi că subsolul spitalului Shiffa din oraşul Gaza a fost transformat în centru de interogatorii pentru colaborationiştii transferaţi din închisoarea Saraj.

Hamas a acuzat Autoritatea Palestiniană că a dezlănţuit la rândul ei o campanie de prigoană împotriva militanţilor săi din Cisiordania, arestând în ultimele 24 de ore circa 30 dintre aceştia.

Tumultuoasa istorie a sulitei cu care a fost impuns Iisus Hristos

Publicat de Criss


Una dintre cele mai interesante si, in acelasi timp, controversate relicve referitoare la Mantuitorul este sulita cu care a fost impuns in coasta, in timp ce Se afla rastignit pe cruce. Bucati din “Lancea Sfanta”, cum este denumita aceasta relicva, se afla in mai multe biserici crestine, fiecare dintre ele avand legenda sa. In randurile care urmeaza vom incerca sa creionam fabuloasa istorie a acestei arme care, in timp, a devenit obiect de veneratie pentru generatii intregi de crestini.

In primavara anului 1981, vizitatorii care se aflau intr-o expozitie organizata la Viena, in Palatul Hofburg, fosta resedinta a imparatilor austrieci, au fost socati sa descopere printre exponate o lance veche, pe care se afla legat cu o sarma de argint un piron. Despre aceasta sulita se spunea ca este chiar obiectul cu care a fost impuns in coaste Iisus Hristos, iar cuiul, unul din cele cu care fusese pironit pe cruce Mantuitorul. Povestea acestei relicve este una fabuloasa. Legenda a atribuit arma centurionului roman Longinus, care, in cele din urma, ar fi devenit crestin. Obiectele expuse au facut parte, impreuna cu coroana si sceptrul, din insemnele imparatilor Sfantului Imperiu Roman de natiune germana, ca simboluri ale puterii invincibile. 

O istorie tumultuoasa, furturi si fragmentari

O prima mentiune a existentei acestei relicve este facuta intr-o cronica din Evul Mediu, care spune ca lancea ar fi apartinut imparatului Constantin cel Mare, a carui mama, Elena, ar fi gasit-o la Ierusalim impreuna cu alte instrumente ale patimilor lui Hristos. O alta cronica il mentioneaza ca posesor pe generalul roman Mauritius, trecut la crestinism cu 6.600 de soldati ai legiunii Tebaina, martirizati pentru credinta lor marturisita pe malul fluviului Rhône, in apropierea localitatii elvetiene Sain-Maurice. Aproape 700 de ani nu se mai stie nimic despre aceasta relicva. Abia in secolul X reapare in posesia nobilului longobard Samson, care complota impotriva regelui Berengar si intra triumfator in Pavia, capitala Lombardiei. Cu acest prilej s-ar fi „confirmat” puterea armei. Din acel moment, posesia ei conferea „darul ceresc datator de vesnica biruinta”, drept care lancea a devenit extrem de ravnita. Pe la anul 935 intra in posesia regelui Henric I, care o lasa mostenire, impreuna cu regatul, fiului sau Otto I cel Mare, care cu ajutorul lancei ar fi obtinut importante victorii militare impotriva lorenilor si maghiarilor. Otto I cel Mare este cel care pune bazele Sfantului Imperiu Roman, de sorginte germana, iar lancea va dobandi o importanta politica pe langa cea religioasa.

In 1002, sulita a fost furata din mana unui episcop chiar in timpul funerariilor imparatului Otto al III-lea, intrand in posesia regelui Henric al Bavariei, devenit ulterior imparat. Se pare ca in vremea acestui suveran lancea a fost rupta in doua si tot atunci a fost imbracata intr-o manseta din aur pe care a fost gravat textul: „Lancea si cuiul Domnului”. In legatura cu fragmentarea sulitei, exista o istorie mai veche, care spune ca de fapt lancea ar fi fost rupta in timpul ocuparii Ierusalimului de catre persi, in anul 615, din ea pastrandu-se numai varful. Pe la anul 1098, cruciatul Peter Bartholomew l-ar fi descoperit in Antiohia, gratie Sfantului Andrei, care ii aparuse intr-o vedenie.

Hitler si “semnul noii ere a Marelui Reich”

Cateva veacuri, lancea a ramas la Nurnberg, facand parte din tezaurul regal. Din cauza razboaielor napoleoniene, la 1800, relicva, impreuna cu tezaurul au fost transportate la Viena, unde au ramas pana in 1938 cand, dupa Anschluss, insusi Hitler a poruncit sa fie adusa inapoi la Nurnberg, unde a fost expusa in Biserica Maestrilor Cantareti, ca „semn al sosirii noii ere pentru Marele Reich german”. Dupa razboi, in 1946, autoritatile americane de ocupatie au inapoit tezaurul Austriei, impreuna cu lancea.

Alte fragmente si lanci in lume

Specialistii sunt rezervati in legatura cu autenticitatea relicvei, Percy Ernst Schramm, un prestigios istoric ococidental, afirmand chiar ca acest tip de arma ar fi caracteristic secolului al VIII-lea. Dar partizanii autenticitatii piesei spun ca relicva de la Hofburg este mult mai veche, la fel si cuiul. Ei pretind ca este posibil ca pe vremea lui Carol cel Mare lancea si cuiul sa fi fost topite si turnate din nou. In lume, mai exista o bucata din celebra lance a lui Longinus la Vatican, din anul 1492, cand sultanul Baiazid al II-lea Adli ( Cel drept) i-ar fi trimis-o in dar Papei Inocentiu al VIII-lea. Acest fragment provine din tezaurul de relicve al Bisericii Sfanta Sofia. O alta lance, descoperita in timpul cruciadelor, se afla la Etschmiadzin, din 1098, in Armenia, iar o alta la Cracovia, in Polonia. De asemenea, fragmente din lance se mai afla la Ierusalim si la Istanbul. Pe la 1241, un alt fragment din lance ar fi fost daruit de Baudoin al II-lea, ultimul imparat latin al Orientului, regelui Ludovic al IX-lea, canonizat ulterior ca Sfantul Ludovic, care il va depozita in Sainte Chapelle, alaturi de relicva coroanei de spini. Fragmentul ar fi disparut insa in timpul Revolutiei Franceze. Sursa: Dumitru Manolache - Gardianul

Papa a reabilitat un episcop care neaga holocaustul, ceea ce nemultumeste evreii

Publicat de Criss


Papa Benedict al XVI-lea (foto) a reabilitat sambata un episcop traditionalist care neaga Holocaustul, desi liderii evrei au avertizat ca aceasta decizie ar putea afecta relatiile dintre cele doua biserici si alimenta antisemitismul, relateaza Reuters.

Vaticanul a anuntat ca Papa a semnat un decret prin care a ridicat excomunicarea a patru episcopi traditionalisti exclusi din Biserica Romano-Catolica in 1988, pentru ca au fost hirotinisiti fara permisiunea Sfantului Scaun, scrie NewsIn.

Unul dintre cei patru episcopi, britanicul Richard Williamson, a facut o serie de declaratii prin care a negat amploarea Holocaustului in Europa, contrazicand majoritatea istoricilor. 

“Cred ca nu au existat camere de gazare” si ca numai 300.000 de evrei au murit in lagarele naziste, nu sase milioane, asa cum afirma istoricii, a spus el miercuri, la o televiziune suedeza.

Inainte de ridicarea excomunicarii, liderii comunitatii evreiesti, inclusiv ai unor miscari ale supravietuitorilor Holocaustului, au avertizat ca aceasta masura ar putea reprezenta o lovitura grea data dialogului interreligios din ultima jumatate de secol. Marele rabin al Romei a spus ca reabilitarea lui Williamson va deschide “o rana adanca”.

Consiliul Reprezentativ al Institutiilor Evreiesti din Franta (CRIF), l-a descris pe episcop drept “un mincinos demn de dispret, al carui unic scop este sa reinvie ura de secole fata de evrei”.

Contactat, purtatorul de cuvant al Vaticanului, Federico Lombardi, a declarat ca opiniile lui Williamson nu au nicio legatura cu ridicarea excomunicarii. “Acest act se refera numai la ridicarea excomunicarii, punct”, a spus Lombardi. “Nu are nimic de-a face cu opiniile personale ale unei persoane, care pot fi criticate, dar nu au legatura cu acest decret”, a adaugat el.

Relatiile dintre Biserica Catolica si evrei erau deja tensionate din cauza procesului ce ar putea duce la beatificarea Papei Pius al XII-lea, pe care evreii il acuza ca a ignorat Holocaustul. Vaticanul neaga acuzatiile. Sursa: 9am

Bavaria scoate de pe tarabe “ziarele naziste”

Publicat de Criss


Oficiali din landul Bavaria au ordonat săptămâna trecută interzicerea republicării unor ziare din perioada naţional-socialistă a Germaniei. A fost pornită şi o anchetă care să descopere dacă au fost violate drepturi de autor sau a fost încălcată legea care interzice “simbolurile naziste”.

Ministerul de justiţie din Bavaria a declarat că reproducerea unor articole din “Voelkische Beobachter” în publicaţia proiect “Zeitungszeugen” nu este permisă. În consecinţă, toate copiile au fost retrase vineria trecută de pe tarabe. 

În Germania, reproducerea “simbolurilor naziste” este interzisă dacă acest lucru nu se face în scopuri educaţionale sau pentru cercetare ştiinţifică. În acelaşi timp, Bavaria deţine drepturile de autor asupra “Voelkische Beobachter” şi a altor publicaţii naţional-socialiste, inclusiv cartea “Mein Kampf” scrisă de Adolf Hitler.

Reprezentanţii proiectului “Zeitungszeugen” au insistat că republicarea textelor de epocă nu încală legea deoarece sunt însoţite de comentarii şi analize realizate de istorici

Presiuni fatise pentru adoptarea “Legii urii” in SUA

Publicat de Criss


Organizatia sionista Liga Anti-Defăimare (ADL), la a cărei presiune au fost adoptate în întreaga lume legi de pedespire a incitării la ură, a manevrat astfel încât două legi similare să fie propuse spre adoptare Congresului din SUA. Acestea sunt variaţii ale aceleiaşi legi cunoscută drept „Legea David Raz pentru Prevenirea Infracţiunilor datorate Urii”, care a fost continuu respinsă pe parcursul ultimilor 10 ani.

Reintroducerea deja familiarei legi încă neadoptate nu constituie o surpriză de proporţii. Ceea ce este oarecum nou însă este posibila apariţie a unei noi legi pe aceeaşi temă, o versiune aparent blândă, cu ambiţii umanitare şi non-punitive. Aceasta este iniţiată tot de David Ray şi este cunoscută sub indicativul de HR262. Este clasicul „cal troian” legislativ destinat să adoarmă instinctele normale ale legislatorilor şi să transforme şi America într-o birocraţie a infracţiunilor comise din ură (ceea ce în Europa deja s-a întâmplat). 

HR262 intenţionează instituirea unei baze de date cu toţi cei care au comis infracţiuni ce au avut ca motivaţie ura. Cu ajutorul unui website şi al unei linii telefonice disponibile non-stop, baza de date va fi permanent actualizată în timp real cu plângeri referitoare la infracţiuni comise din ură petrecute oriunde pe glob.

Legea este menită în primul rând să permită protejarea agendei pro-homosexuale care supune unui asalt continuu sistemul educaţional din SUA şi va viza în mod direct pe cei care fie din motive religioase fie de altă natură vor încerca să combată acest asalt. Costurile anuale ale implementării unei astfel de legi sunt estimate undeva la 10 milioane dolari. Sursa: frontpress.ro

26 ianuarie: Ceausescu ar fi implinit 91 de ani

Publicat de Criss


Astazi se implinesc 19 ani, o luna si o zi de cand cel care a instaurat in Romania, pentru mai bine de un sfert de secol, un regim dictatorial, a sfarsit in mod tragic, la zidul cazarmei din Targoviste. În timpul “epocii de aur”, imaginea primului dintre tovarăşi a fost zugrăvită în alb strălucitor. După ce a fost ucis - totul în negru. Acest articol este, probabil, primul său tablou “în culori”- cu bune şi rele.

Un câine negru lingea din balta de sânge în care zăceau doi bătrânei executaţi de Crăciun, în Garnizoana Târgovişte. În urma unui proces-mascaradă, un tribunal special i-a condamnat la moarte prin împuşcare în decembrie 1989, pentru “crime grave împotriva poporului român”. 

El a murit pe loc. Femeia şi-a dat sufletul un minut mai târziu, după ce căpitanul paraşutiştilor din plutonul de execuţie a mai descărcat în ea, cu furie, un încărcător. Astfel şi-au sfârşit Nicolae şi Elena Ceauşescu lungul drum de cinci decenii împreună, după ce, pornind foarte de jos, au acaparat puterea, îmbătrânind la conducerea ţării.

Ridicat în slăvi în cei 24 de ani de domnie, în care ajunsese să personifice România, Ceauşescu - răsturnat şi înlocuit de unii dintre foştii săi baroni - a fost transformat în ţap ispăşitor pentru tot răul făcut românilor. Între aceste două extreme, cine a fost cu adevărat Nicolae Ceauşescu?

Un puşti mărunţel şi bâlbâit a plecat de acasă la 11 ani ca să-şi găsească un rost la Bucureşti. Părinţii lui, ţărani din Scorniceşti, abia găseau ce să pună pe masă celor 10 copii. Tatăl, Andruţa, avea trei hectare de pământ, câteva oi şi mai cârpea finanţele familiei din croitorie.

“Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie şi înjura…” - spunea despre el bătrânul preot din Scorniceşti.

Mama era o femeie supusă şi muncitoare. Familia dormea pe laviţe întinse pe lângă pereţii casei cu două încăperi. Mămăliga era mâncarea de bază. Nicolae a făcut patru clase la şcoala din sat. Învăţătorul preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceauşescu nu a avut cărţi şi adesea mergea la şcoală desculţ. Nu avea prieteni, era nervos şi imprevizibil.

Într-un Bucureşti la acea vreme cosmopolit - primul oraş pe care îl vedea -, Nicolae a tras la sora lui, Niculina Rusescu. A fost curând dus să înveţe meserie în atelierul cizmarului Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, care şi-a iniţiat ucenicul în misiuni conspirative. Nicolae nu s-a adaptat în Bucureşti. Trecerea dintr-o lume în care nu-şi găsea locul (satul natal) într-alta în care tot nu-şi găsea locul (oraşul) l-a marcat.

“Intrarea în mişcarea marginală a comuniştilor a fost soluţia lui alternativă de integrare în viaţa socială” - spune sociologul Pavel Câmpeanu, autorul cărţii Ceauşescu - Anii numărătorii inverse. Istoricii epocii de aur nu au scăpat niciun prilej de a-l hiperboliza pe “tânărul erou” ilegalist Ceauşescu, arestat pentru prima oară la 15 ani, care, până la 26, strânsese 7 ani de închisoare. Adevărul e că, în anii ‘30, Nicolae era doar un puşti neprevăzător şi ageamiu.

“Nu auzisem nimic despre el” - a spus Constantin Pârvulescu, unul dintre părinţii fondatori ai PCR. Primea misiuni minore de la şefii lui comunişti. De exemplu, în 1934, la Craiova, împreună cu alţi trei tineri, au făcut gălăgie la procesul unui grup de comunişti condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci şeful Sindicatului CFR Bucureşti. Ceauşescu şi tovarăşii lui au fost arestaţi şi bătuţi de poliţie. Conform declaraţiilor lui Ion Gheorghe Maurer, preşedintele de mai târziu al Consiliului de Miniştri, Nicolae fusese plătit pentru răspândirea de manifeste şi liste de semnături aşa cum alţii erau plătiţi pentru vânzarea ziarelor.

Până la jumătatea anilor ‘30, Nicolae a călătorit “în misiune” prin Bucureşti, Craiova, Câmpulung sau Râmnicu Vâlcea. A fost arestat de multe ori. În dosarul lui de la Siguranţă începea să i se contureze un portret de “agitator comunist periculos” şi “distribuitor de materiale de propagandă comunistă şi antifascistă”.

Prima condamnare: 6 iunie 1936, Tribunalul din Braşov - doi ani de închisoare, plus 6 luni pentru sfidarea curţii, 2.000 de lei amendă şi un an de domiciliu forţat în Scorniceşti. Cea mai mare parte a pedepsei a ispăşit-o la Doftana. Colegii de închisoare spun că deţinutul Ceauşescu era invidios, răzbunător, dur. Dar ştia să se bage în sufletul omului. Când a ieşit din închisoare, Ceauşescu nu mai era chiar un necunoscut. A devenit membru în conducerea organizaţiei de tineret a partidului.

În ţară erau cam 700 de comunişti în libertate (conduşi de Pătrăşcanu, Foriş, Pârvulescu) plus vreo 200 închişi (generaţia de grevă a lui Dej); se instaurase dictatura regală, întâlnirile ilegaliştilor erau rare, banii puţini, carnete de membru şi cotizaţii nu existau. Curând a fost iar arestat şi trimis la Jilava trei ani pentru “conspiraţie contra ordinii sociale”. Ceauşescu şi-a petrecut anii războiului în puşcării şi lagăre: Jilava (1940), Caransebeş (1942), Văcăreşti (august 1943), Târgu Jiu (septembrie 1943).

Gratiile l-au izolat de ceea ce se întâmpla afară: înţelegerea dintre Hitler şi Stalin; certuri interne între comunişti, pierderea Basarabiei şi a Ardealului de Nord, tentativa de lovitură de stat legionară, abdicarea lui Carol al II-lea, dictatura antonesciană. August 1944 a fost un moment de răscruce în destinul său şi al României: Ceauşescu a fost eliberat şi şi-a început urcuşul.

Familia comuniştilor români - facţiunea moscovită, generaţia de închisoare a lui Dej şi veteranii ilegalişti - s-a reunit în toamnă într-o casă boierească din Aleea Eliza Filipescu nr. 16 (unde e azi ambasada indiană).

Ceauşescu era printre ei. Sub aripa protectoare a lui Dej, al cărui favorit devenise în închisoare, pas cu pas, tenace, încăpăţânat, cu un real instinct pentru putere, Ceauşescu s-a zbătut, a linguşit, s-a adaptat, a muncit, s-a ridicat: la 27 de ani, era membru în conducerea UTC şi apoi al CC al PMR; la 28 de ani - instructor de partid la Constanţa şi în Oltenia; la 29 de ani - deputat în Marea Adunare Naţională (după ce mobilizase în circumscripţia sa electorală, din Olt, trupe motorizate care să-i “convingă” pe alegători să introducă în urne buletinele de vot completate dinainte de comunişti); la 30 de ani - subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii (unde a început colectivizarea silită); la 31 de ani - ministru adjunct al apărării, şef politic al armatei şi apoi general politruc cu specializare la Moscova; la 36 de ani - secretar al CC (un post-cheie în partidele comuniste, ocupându-se de organizarea partidului); la 37 de ani, la cel de-al doilea Congres al PMR, a fost primit ca membru în Biroul Politic, însărcinat cu supravegherea internă de partid a Internelor, Securităţii, Armatei, Procuraturii şi Justiţiei (s-a folosit de această poziţie pentru crearea unui sistem de pile, instalându-şi oamenii în posturi-cheie din partid).

Noiembrie 1957. Un avion IL 14, având la bord o delegaţie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, s-a prăbuşit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17,48, din cauza unei erori de pilotaj. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa şi trei membri ai echipajului. Ceilalţi pasageri au suferit răni grave. Nicolae Ceauşescu, secretar al CC al PMR, a fost mai norocos.

Certificatul medical eliberat la Moscova consemna: “Traumatism al părţii externe a hemitoracelui drept şi la gamba stângă. Plăgi zgâriate la faţă, mâini şi picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare generală satisfăcătoare.” Dar soarta era cât pe ce să-i joace o festă acestui tânăr ambiţios, la numai câţiva paşi de cucerirea puterii. Peste câţiva ani, la 19 martie 1965, ora 17,45, când Gheorghiu-Dej şi-a dat sufletul înconjurat de echipa de conducere a PMR, Nicolae Ceauşescu a fost primul care s-a aplecat să-l sărute. Cei trei membri veterani ai Biroului Politic, prieteni ai lui Dej, calificaţi să-l înlocuiască, nu erau potriviţi din cauza “originii nesănătoase”: Ion Gheorghe Maurer era german, Emil Bodnăraş - ucrainean, Dumitru Coliu - bulgar. (Conform lui Paul Niculescu-Mizil, fost membru al CC, cele trei condiţii forte pentru viitorul conducător erau: să fie român, ilegalist, muncitor). Dorinţa acestui triumvirat din vechea gardă de a promova un tânăr docil în fruntea unei conduceri colective a convertit defectele lui Ceauşescu în atuuri.

Ei au tras sforile pentru juniorul din Biroul Politic, care le părea cel mai uşor de manipulat. La congresul din 19-24 iulie, care trebuia să valideze alegerea Biroului Politic, cei 1.357 de delegaţi l-au ales pe Ceauşescu în funcţia de prim-secretar al CC al PCR. La 47 de ani, Ceauşescu, cel mai tânăr conducător politic din Europa, şi-a început mandatul în forţă: PMR a revenit la vechiul nume, PCR. După numai o lună s-a schimbat şi denumirea ţării: România a devenit, din republică populară, republică socialistă.

Lunile de miere de la începuturile guvernării acestui tânăr dinamic, care părea modest şi tolerant, nu anunţau cu nimic anii de fiere în care avea să sfârşească. La început, Ceauşescu s-a concentrat cu success în patru direcţii: liberalizarea politicii interne şi bunăstare pentru români; mai multă putere pentru sine (sub pretextul reabilitării victimelor din perioada Dej, a tras sforile pentru înlocuirea echipei care îl promovase, şi cu care trebuia să împartă puterea, cu tinerii din garda lui); o ofensivă de seducere a Occidentului, jucând rolul fiului rebel al familiei Pactului de la Varşovia; atenţie să nu supere prea tare URSS. Românii trăiau mai bine şi erau mândri de preşedintele lor.

Frustraţi de istorie, ei vedeau în Ceauşescu pe unul de-al lor care vorbeşte de la egal la egal cu mai-marii lumii. Când a condamnat intervenţia militară în Cehoslovacia (din noaptea de 20-21 august 1968), entuziasmul românilor a fost spontan. Actul acesta de sfidare a Moscovei i-a adus respectul întregii lumi.

Dar august 1968 a fost doar vârful aisbergului: Ceauşescu şi-a cultivat cu consecvenţă aura de lider comunist atipic: a fost primul care a stabilit relaţii diplomatice cu RFG (1967), singurul care nu a rupt-o cu Israelul după Războiul celor Şase Zile (iunie 1967), singurul care permitea cetăţenilor săi de origine evreiască să plece în Israel (contra cost - 2.000-5.000 $ pe cap de om, cum avea să dezvăluie mai târziu generalul de securitate Mihai Pacepa); primul preşedinte român care a vizitat Statele Unite, într-un moment când relaţiile URSS-SUA erau extrem de încordate (1970); singurul care a refuzat să se alăture cartelului petrolului, înfiinţat în urma Programului General al CAER (1971), şeful singurei ţări din lagărul socialist membră a Băncii Mondiale şi a FMI (1972).

În mai puţin de un deceniu, România lui Gheorghiu-Dej a trecut, după retragerea trupelor sovietice în 1956, de la servilism faţă de Moscova, spre o politică externă mai autonomă. Dej şi mai târziu moştenitorul său, Ceauşescu, au fost lupi stalinişti care au îmbrăcat de nevoie haina proocidentală a unui comunism naţional-liberal, reacţionând la încercarea lui Hruşciov de a reforma blocul comunist.

A fost o mişcare de apărare, care i-a făcut populari atât în ţară, cât şi în străinătate. Occidentul a crezut că găsise în Ceauşescu calul troian al blocului răsăritean şi i-a emis un cec în alb pentru aproape două decenii. Unii observatori occidentali exultau, comparându-l cu Kennedy sau prezicând că România va ajunge un fel de Elveţie. Faima lui de naţionalist îndărătnic, cu un rol special în cadrul Pactului de la Varşovia, i-a deschis aproape toate uşile.

Şi Ceauşescu s-a dovedit a fi un mediator înnăscut; extrem de tolerant în politica externă (la polul opus faţă de fanatismul de care a dat dovadă în politica internă), ar fi fost în stare să facă un pact şi cu dracul. “Ceauşescu a fost un tiran din punct de vedere politic, un dezastru economic, dar în politica externă a avut sclipiri de geniu” - spunea Silviu Brucan, fost redactor-şef la Scânteia şi mai târziu unul dintre actorii principali ai evenimentelor din 1989. “Deşi un incult, era deştept, o deşteptăciune vicleană, ţărănească.”

Curând turismul politic în România a devenit o modă. Cel care a deschis sezonul în 1967 a fost Richard Nixon, viitorul preşedinte al SUA. În acelaşi an, Corneliu Mănescu, ministrul de externe român, a devenit preşedintele Adunării Generale a ONU. Ceauşescu întorcea vizitele. În 1973 a fost apogeul vizitelor sale în străinătate: Iran, Pakistan, Olanda, Italia, RFG, Iugoslavia, SUA, Vatican, URSS, Maroc, mai multe state din America de Sud.

La Vatican, papa Paul al VI-lea i-a spus (26 mai 1973): “Excelenţă, rugăm Cerul să binecuvânteze activitatea dumneavoastră, pe care noi o urmărim cu mult interes, şi am dori să ne consideraţi nişte umili sprijinitori ai politicii dumneavoastră de independenţă şi suveranitate, pe care o duceţi cu atâta consecvenţă.” Ceauşescu a strâns un număr considerabil de premii, medalii, ordine, titluri academice, a căror simplă înşiruire ar umple peste trei pagini de revistă.

Ele variază de la Legiunea de Onoare Franceză, la Ordinul Leului de Aur al Nassau-lui, din Luxemburg; de la Ordinul Cavalerului Alb Finlandez, la Ordinul Naţional al Leopardului, din Zair; de la Ordinul Bath Britanic, la o grămadă de ordine Lenin, Marx şi Steagul Roşu, din ţările comuniste. A fost contemporan cu şase preşedinţi americani; s-a înţeles cu toţi, iar cu Nixon a fost prieten (s-au vizitat reciproc, la Washington şi Bucureşti, de câte două ori).

Şi-a cultivat relaţii bune cu SUA în cea mai mare parte a timpului, probate din 1970, când au fost inundaţii catastrofale în ţară (din 39 de judeţe, 38 au fost afectate, 600.000 de oameni evacuaţi) şi americanii au trimis ajutoare în valoare de 11,6 milioane $, şi culminând cu 25 iulie 1975, când România a obţinut clauza naţiunii celei mai favorizate (prelungită anual până în 1988).

Moscova se obişnuise cu grandomania politicii externe a lui Ceauşescu: îl considera probabil un clovn original şi inofensiv. Dar el se lua în serios: în iulie 1973, la o întâlnire în Crimeea a şefilor de partide comuniste din Europa de Est, românul profera erezii: cerea colaborarea cu social-democraţii (consideraţi trădători de către comunişti), desfiinţarea celor două blocuri militare - NATO şi Pactul de la Varşovia -, apăra China în cearta cu URSS, îl critica pe Brejnev că nu face mai mult pentru evitarea unui război nuclear.

Au urmat câţiva ani de destindere internaţională şi nu a mai fost nevoie de jocul său dublu. Între 1974-1976, Ceauşescu a călătorit numai de două ori în Vest. S-au rărit şi vizitele occidentalilor în România. În 1974, nu a mai venit nimeni. Simţindu-se trădat de occidentali, Ceauşescu s-a întors spre ruşi, de la care avea nevoie de ajutor ca să transforme România într-un stat industrial modern.

În august 1976, Erich Honecker, liderul RDG, aflat în vacanţă în Crimeea, îi spunea lui Leonid Brejnev, şeful URSS, într-o convorbire particulară: “(Ceauşescu) mă sâcâie să merg să vizitez România. În general, s-a comportat mai bine decât în alte dăţi. Asta e bine. Îl legăm din nou în Tratatul de la Varşovia.” În aceeaşi perioadă, Ceauşescu s-a orientat spre lumea a treia (Africa, America de Sud, ţările arabe).

A pozat - dovedind instinct politic - în europeanul promotor al independenţei naţionale. A acordat credite de milioane de dolari, gândite ca investiţii viitoare şi cooperare în exploatarea bogăţiilor subsolului, a exportat produse industriale şi armament.

Nicolae Ceauşescu a cunoscut-o pe Lenuţa Petrescu în 1939, la o manifestare de la Cercul Cultural al Muncitorilor. A fost dragoste la prima vedere; Lenuţa era tânără, frumoasă, cu doi ani mai în vârstă decât el, membră a organizaţiei tineretului comunist - răspundea de Sectorul 2 Bucureşti, sub numele conspirativ Florica. Şapte ani mai târziu, s-au căsătorit, au avut trei copii (Valentin, Zoe şi Nicu) şi aveau să rămână împreună 50 de ani.

“Erau foarte apropiaţi, se ţineau de mână. Ceauşescu nu ieşea din cuvântul ei, dar şi tovarăşa se interesa mult de el, dacă a mâncat, dacă are tot ce-i trebuie, dacă e mulţumit. Luau masa în curte şi se simţeau bine împreună. Lui îi plăcea mult muzica Ioanei Radu şi a Miei Braia şi, după ce mâncau, el cânta, jucau table şi ea îl mai fura.

Zicea tovarăşul: “Iar m-ai furat, nu mai joc.” “Hai, Nicule, că nu te mai fur…” Şi uite-aşa se distrau ei în familie” - spune Suzana Andreiaş, şefa personalului la reşedinţa de la Snagov a familiei Ceauşescu timp de aproape trei decenii. Lui Ceauşescu îi plăceau şahul, biliardul şi voleiul. După versurile pe care le recita pe la congrese, se pare că citea literatură română, şi în primul rând poezia lui Eminescu.

La mâncare nu era pretenţios şi avea gusturi rustice. Filmele le-a descoperit pe la 35 de ani. Era mare fan Kojak şi se uita cu plăcere la filme poliţiste americane. Toate reşedinţele lui erau dotate cu o sală specială de proiecţie. După 1955, s-a apucat de vânătoare, mai întâi invitat de şefii locali de partid, pe care îi controla la vremea aceea în calitatea lui de membru al Biroului Politic al CC.

Din 1965, a devenit o regulă: nicio duminică din sezon fără vânătoare. În 25 de ani, a omorât peste 7.000 de animale. În 1966, după ce a terminat ASE-ul la fără frecvenţă, şi-a prezentat lucrarea de diplomă: “Probleme alese ale dezvoltării României în secolul al XIX-lea”. Autorul adevărat nu e cunoscut. Din 1968, cuvântările sale au început să fie tipărite. S-a ajuns la Ceauşescu în 33 de volume. În ultimii 10 ani din viaţă, a suferit de diabet.

Odată cu înaintarea în vârstă, a devenit tot mai fricos. Din 1972, nu mai purta niciun articol de îmbrăcăminte mai mult de o zi. Direcţia a V-a a Securităţii a înfiinţat ateliere de croitorie care produceau numai pentru el: îmbrăcăminte de birou, şepci Lenin, jachete Mao, paltoane de stofă englezească, hanorace vătuite, în stil sovietic, costume de vânătoare în stil german. Era pedant şi obsedat de punctualitate.

În fiecare dimineaţă, la 8 fix, coloana de maşini îl ducea la birou. Lua masa de prânz la ora 13 fix. Folosea gel de duş Badedas şi se rădea cu Gillette. Îi plăceau Galbena de Odobeşti şi şampania roze. Între anii 1950-1989, mai ales după 1965, producţia industrială a României a crescut de 44 de ori. Paradoxal, motorul principal al acestei industrializări staliniste a fost frica de Moscova.

Nikita Hruşciov voia să transforme CAER-ul într-un organism de planificare supranaţional. Gheorghiu-Dej a refuzat rolul de grânar al Pactului de la Varşovia care i-ar fi revenit României şi a trecut la industrializarea forţată a ţării. Ceauşescu a apăsat pe acceleraţie, beneficiind, din poziţia de “cal troian în blocul estic”, de finanţare occidentală (în special din partea SUA şi a RFG). Stilul lui autoritar de conducere a transformat România dintr-o ţară eminamente agrară într-una care producea în aproape toate ramurile industriale.

În 1973, a permis înfiinţarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% în 1965, la 45% în 1974. Între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuală de creştere a PIB-ului de 11,3%, neegalată niciodată. Oraşele au devenit şantiere, propaganda nu mai prididea să anunţe inaugurările de fabrici şi uzine, apărute ca ciupercile după ploaia de capital occidental.

A fost însă un proces heirupist, de multe ori folosind tehnică depăşită, fără să se ia în calcul randamentul sau costul investiţiilor ulterioare. Ceauşescu a mizat pe cantitate, nu pe calitate. Era obsedat de ratele mari de investiţie ale ţării - peste o treime din venitul naţional -, care pentru el erau “singurul remediu împotriva subdezvoltării”, iar industrializarea - “un factor decisiv pentru păstrarea independenţei şi suveranităţii naţionale”.

Dar economia nu era rentabilă. Întreprinderile de stat, multe supradimensionate, produceau sărăcie, suferind de bolile economiei planificate, în variantele lor acute, româneşti: dezorganizare, nepotism, corupţie, neglijenţă, furt. Rata medie de creştere a PIB-ului în România a scăzut de la 11,3% (între 1971-1975) la 9,6% (1976-1980) şi la 1,8% (1981-1982). Industrializarea galopantă a dus la creşterea cu peste 10%, într-un deceniu, a populaţiei urbane: aproape jumătate din populaţia de 20 de milioane a României din 1977 trăia la oraş.

Colectivizarea a disponibilizat forţa de muncă de la sate, în timp ce industrializarea accelerată a creat cerere de locuri de muncă la oraş. Statul a demarat un amplu program de construcţii de locuinţe pentru ţăranii plecaţi la oraş în speranţa unui trai mai bun. Pentru ei, saltul de la o cămăruţă cu masă şi laviţe - unde dormeau părinţi, copii şi bunici -, la apartament cu dormitor, sufragerie, bucătărie şi baie a fost real şi poate fi considerat una dintre realizările lui Ceauşescu.

S-au construit masiv blocuri: numai între 1981-’85 s-au dat în folosinţă peste 750.000 de apartamente cu termoficare şi apă caldă. În anii 1965-’70, mutarea populaţiei de la sat la oraş, ca efect al industrializării, era considerată un fenomen de dorit. În numai câţiva ani, din cauza dezechilibrelor create de migraţie, au început restricţiile pentru cei care voiau să se stabilească în marile oraşe. Industrializarea forţată a înglodat România în datorii.

Între 1971-1982, datoria externă a crescut de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. (În noul regim democrat, România s-a împrumutat în ultimii 17 ani, ajungându-se în prezent la o datorie externă de circa 50 de miliarde de euro). Criza petrolului din 1979-’81 a fost un cutremur pentru această economie clădită pe nisip. În 1982, veniturile comerţului exterior al României au scăzut cu 17% faţă de anul precedent. Ceauşescu s-a văzut pus în situaţia de a nu-şi putea plăti creditorii occidentali.

A fost declarată incapacitatea de plată a ţării. Dezgustat de prietenii lui din Occident, Ceauşescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai lua noi credite. Era tot o formă de proclamare a independenţei naţionale, obsesia lui. Şapte ani mai târziu, cu preţul sărăcirii fără precedent a populaţiei, România nu mai avea datorii.

În 1984 a fost inaugurat Canalul Dunăre-Marea Neagră, după o muncă de nouă ani. Canalul (de 64 km, scurtează drumul către Marea Neagră cu 400 km) avea taxe prea mari ca să poată fi atrăgător pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tonă de încărcătură) şi pare tot un act de independenţă, dar faţă de URSS, cu care România împărţea Delta Dunării. În 1985, au început lucrările la Casa Poporului, care urma să devină sediul partidului şi al guvernului.

Arhitectul-şef, Anca Petrescu, avea la dispoziţie o echipă de 400 de arhitecţi. Au fost rase de pe faţa pământului trei cartiere - Uranus, Antim şi parţial Rahova - şi 17 biserici. Zilnic, peste 20.000 de muncitori lucrau în trei schimburi. În cinci ani, a răsărit ca din pământ a doua clădire, ca mărime, din lume (un volum de 2.500.000 mc), cu peste 7.000 de încăperi, unele cât un stadion. Nota de plată: circa 2 miliarde $.

Grandomania programelor economice, marşul achitării datoriilor, ignorarea nevoilor de consum ale populaţiei l-au împins pe Ceauşescu spre catastrofă. Politica generoasă din anii 1960-’70 a fost înlocuită cu una de strictă austeritate în anii ‘80. Statul la coadă pentru a cumpăra demâncare a devenit o instituţie. Clădirile dispuneau de termoficare, dar nu mai era folosită; asistenţa medicală era gratuită, dar lipseau medicamentele şi tehnica, iar medicii luau şpăgi.

Consumul de energie pentru populaţie a fost redus cu 20% în 1979, 20% în 1982, 50% în 1983 şi alţi 50% în 1985, de fiecare dată măsurat în funcţie de cifrele deja reduse în anii precedenţi. În 1981 s-a reintrodus raţionalizarea alimentelor. Existau cartele pentru ulei, lapte, unt şi zahăr. Cozi interminabile. Carnea care apărea erau resturi refuzate la export. Între 1985-1988, exporturile de alimente s-au dublat. Ca să mascheze criza de alimente, Iulian Mincu, medical personal al lui Ceauşescu, a inventat un program de alimentaţie raţională, motivând că nu e sănătos ca un adult să consume mai mult de 3.000 de calorii pe zi. Sursa: Cătălin Gruia - Amos News ; Reportaj integral din numărul de noiembrie al revistei National Geographic

Totalul afișărilor de pagină

Feed

Powered by Descopera Travel

dictionar-roman.com

căutare personalizată

Caricatura zilei!!

caricaturi,benzi desenate,caricatura zilei

Vremea în Bârlad!!

.